Cu bune şi mai puţin bune, Clujul e acasă pentru cei mai mulţi dintre noi. Pentru unii din momentul în care ne-am născut, pentru alţii a devenit în momentul în care am regăsit frânturi din noi în oamenii, locurile de aici. Nu e perfect, dar se străduieşte continuu. Ne place aici, dar asta nu înseamnă că nu putem veni cu câteva idei pentru a-l face şi mai atrăgător. Şi nu idei plictisitoare, banale, ci unele altfel, să fim mai cu moţ.

Aşa că azi vă prezentăm câteva idei inspirate din alte oraşe care, implementate la noi, ar schimba faţa oraşului şi v-ar face să-l iubiţi şi mai mult!

E împânzit oraşul de semne de circulaţie, anoste şi care se repetă odată la două străzi. Utile semnele, nu zicem nu. Dar nu aţi vrea să facem lucrurile puţin mai interesante? Cel puțin în zona centrală, unde curând spațiul pietonal va fi și mai mare.
Artistul francez Abraham Clet aduce un strop de umor comunităţii monotone prin intermediul artei stradale, pe care el o explorează aducând la viaţă semne de circulaţie. Artistul păstrează esenţa lucrării de la care porneşte, astfel încât sensul indicatoarelor nu este alterat.

I don’t demage the signs – because I use stickers – buit I wake up attention and I create a dialogue.

Activitatea sa a început în Florenţa, Italia, în momentul în care artistului i s-a părut că semnele erau în contradicţie cu specificul oraşului bazat pe conceptul de “respect estetic”. De atunci, bărbatul a împânzit străzile a numeroase oraşe, printre care Milano, Genova, Paris, cu viziunea sa unică. Chiar dacă acţiunile sale sunt practic ilegale şi intră la capitolul vandalizare, autorităţile au închis ochii de cele mai multe ori sau chiar s-au declarat entuziasmate şi au dorit să mai colaboreze cu Abraham (de exemplu, cu Toscana a lucrat împreună de Ziua Internaţională a Femeii). Doar japonezii au fost destul de nervoşi şi i-au ţinut prietena închisă timp de 6 luni, dar totul s-a terminat cu bine.

Mai multe despre proiectul CLET puteţi vizualiza aici.

Sigur aţi văzut că tot mai multe oraşe îşi dezvoltă gigapanorame. De ce? Pentru că am ajuns să deţinem tehnologie care să ne permită să privim nu doar o imagine de ansamblu şi să spunem ’’wow, ce peisaj!’’, ci şi să ne bucurăm de un nivel al detaliilor incredibil. Avem acum o nouă oportunitate de a surprinde şi prezenta celorlalţi motivele pentru care merită să treci Clujul pe lista oraşelor pe care să le vizitezi.

Practic, gigapanorama ne oferă posibilitatea să exploatăm fiecare colţişor nedescoperit. Aţi putea chiar acum sta în faţa laptopului, în timp ce vă plimbaţi cu mouse-ul prin centru şi să vedeţi o străduţă lăturalnică care aţi putea jura că e photoshop-ată. Veţi da fuga în centru şi o veţi găsi acolo. Gigapanorama ar înfăţişa lumea noastră, exact aşa cum e ea. Pentru toată lumea.

Vedeţi aici toate oraşele care deja au pus acest concept în practică. Noi ce mai aşteptăm?

PS: Cam asta e ideea cu gigapanorama:

Nu am nici cea mai mică îndoială că ştiţi ce este o pictură murală şi chiar în momentul acesta exclamaţi în sinea voastră: ’’Chiar! Hai să facem şi în Cluj!’. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu conceptul, acesta defineşte o pictură pe un perete, zid, tavan, practic orice suprafaţă care face parte dintr-un întreg permanent (clădiri, poduri etc.), încadrând respectiva structură în mod armonios.

Imaginaţi-vă că nu aţi mai păşi niciodată într-un oraş gri, friguros sau trist. Culorile vor însufleţi totul. Mai mult, în spatele imaginilor vom regăsi mesaje profunde care fie ne vor ridica pe culmi înalte, fie ne vor adânci în prăpastia gândurilor. Oricum ar fi, măcar emoţiile, simţurile şi raţiunea ne vor fi puse la treabă. Tokyo, Lisabona, Varşovia, Valencia, Moscova, Mexico, New York, Madrid, acestea sunt doar câteva din oraşele în care veţi găsi picturi impresionante. Interesant este că în unele locuri acestea au devenit un punct de interes major, astfel încât Primăria susţine costurile (Salonic, de exemplu). Lista oraşelor în care picturile murale sunt deja ceva obişnuit este extrem de lungă. Haideţi să o completăm!

Vhils a fost deja la Cluj, haideți să mai invităm astfel de artiști.

Şi… mai avem o idee! Dacă londonezi pot, noi de ce nu am putea?! Haideţi să numim pe cineva în funcţia oficială de ţar al nopţii (night czar, dacă vrem să păstrăm denumirea oficială). Mai exact, alegem o persoană a cărei misiune va fi să transforme Clujul într-un oraş în care, din 24 de ore câte are ziua, orice oră din zi şi din noapte stă la dispoziţia noastră cu evenimente, petreceri, concerte, tot ce ne-am putea dori.

Ţarul nostru va trebui să pună viaţa de noapte într-o lumină nouă. Una care să ne facă să ieşim în fiecare zi pentru că nu putem rezista tentaţiei! Nu tentaţiei de  petrece pentru a nu merge în ziua următoare la facultate sau birou, ci pur şi simplu dorinţei irezistibile de a ne bucura de nopţile în Cluj!

Am lăsat pentru final ideea care ar duce la metamorfoza completă a Clujului, însă care necesită şi fonduri considerabile. Conceptul l-am preluat din San Antonio (mai sunt și alte exemple apropiate precum Londra, Milano, Ljubljana etc) şi l-am adaptat folosindu-ne de râul Someş ce mândru traversează întreg oraşul. Aşa am creat un Riverwalk transilvănean ce ar combina cafenele, magazine, culori, miresme, tineri şi bătrâni într-un peisaj ce îmbină la joacă, relaxare şi distracţie. E un proiect îndrăzneţ, dar cui nu i-ar plăcea să se plimbe pe malul unui Someş parcă desprins din altă poveste?

Voi ce aţi văzut în alte oraşe şi am putea încerca şi noi să facem?