Mulți dintre noi ne-am descoperit bucătăria și afinități de Master Chef în anul ce-a trecut. Nu știu de ce m-am exprimat ca și cum m-aș putea include în această categorie doar pentru că în sfârșit nu mi se mai arde omleta, dar trecem peste. Ce vreau să evidențiez este faptul că, mai nou, acest colț al casei încărcat de mister, bucătăria, nu mai e privit de atât de mulți doar ca locul unde ne spălăm paharele ca să mai diversificăm cu tipul de alcool. Foarte multe persoane îmi spun că s-au apucat în pandemie să experimenteze cu diverse ingrediente și dish-uri, să încerce, să dea o șansă gătitului. Unora le-a ieșit și au ajuns să-și șocheze toți apropiații cu skill-urile lor, unii încă încearcă, în timp ce alții sunt tot pe lângă subiect, dar speranța moare ultima. În orice caz, toți au un lucru în comun – în unele zile (la alții mai rar, la alții mai des), n-ai chef și vrei să preia altcineva frâiele acestei probleme.

Aici intervenim noi. Nu venim să gătim, dar testăm în permanență cele mai noi mâncăruri apărute în oraș, vă povestim despre ele și vă îndemnăm să le comandați și voi dacă treaba-i bună. Așa că, azi vorbim despre pizza de la Crusta, din care am gustat ieri 4 sortimente diferite. Pentru că uneori chiar ai nevoie de “ceva… diferit, ceva… nou, ceva… altfel”.

Dar înainte de a vă povesti cu ce mi-am încântat papilele gustative (și oh, ce încântate au fost!), trebuie să vă ”avertizez” că pizza Crusta is no ordinary pizza. Eu nu știam nimic despre pizza aceasta înainte să deschid cutiile și să gust din minunății, întrucât nu m-am ocupat personal de comandă. Două dintre pizza aveau forma obișnuită, rotundă, iar alte două sortimente erau împărțite în jumătate, ca un semicerc. Și mare mi-a fost surpriza când am descoperit că blatul fraged și pufos al acestor jumătăți este umplut cu mozzarella. Probabil și voi, ca și mine, sunteți obișnuiți cu prezența mozzarellei în marginile blatului. Ei bine, pizza Crusta, căci așa îi zic ei celei împăturite în două, nu se rezumă doar la atât și veți găsi mozzarella pe toată suprafața blatului. Porție dublă! Asta da surpriză plăcută.

Crusta este un fel de… altfel de pizza. Nu am venit doar cu un brand nou de pizza în oraș, ci am venit cu o pizza asezonată cu ingrediente de cea mai bună calitate, dar și cu o porție dublă de mozzarella, pe care o veți găsi în pizza Crusta. Mai apoi, sosul de roșii este pregătit lent și asezonat cu diferite mirodenii, peste care adăugăm topping-uri care mai de care – Mihai, co-fondator Crusta

Noi am testat așa: pizza Quattro Formaggi, pizza vegetariană, Crusta Chorizo și Crusta Quattro Stagioni. Toate au costat 128lei. Dintre acestea, Crusta Chorizo m-a cucerit pe loc, de când am văzut-o am știut că acea combinație de chorizo, jalapenos și cremă de brânză, pe un blat cu dublă porție de mozzarella, își va face loc printre sortimentele mele preferate. Și Crusta Quattro Stagioni, despre care am crezut că e Capriciosa din cauza prezenței anghinării, a lăsat o impresie mai bună decât un Quattro Stagioni clasic pentru că nu oferea ingrediente diferite la fiecare sfert, ci era unitară. Mi-a plăcut mai mult așa. A contribuit și mozzarella generoasă din interior, cu siguranță. Mai apoi – Quatro Formaggi. Oricât de mare iubitoare de brânză aș fi, în general, evit acest fel de pizza pentru că simt că acolo e limita mea, e prea multă brânză la un loc. Dar aceasta mi-a plăcut, aromele se împleteau subtil și te prindeau în jocul lor. De departe, însă, cea mai mare surpriză a fost reprezentată de pizza vegetariană. Extraordinar de rar se întâmplă să gust o pizza fără carne, dar aceasta a fost wow. Cu dovlecei, vinete, ceapă, ardei, fasole și oregano – mi s-a părut totodată delicioasă, cât și îndrăzneață. Nu ți se întâmplă chiar zilnic să găsești fasole pe pizza și să-ți mai și placă, nu?

În meniul lor găsiți o gamă largă de pizza tradițională, cu care sunteți sigur obișnuiți, dar și unele mai speciale. Pizza Mexicana ar fi un bun exemplu în acest sens, care are drept topping chilli con carne (carne de vită tocată în amestec de legume, fasole și porumb) și sos de guacamole (avocado). Și Pizza CanCun s-ar putea să vă atragă atenția, căci conține carne de porc marinată timp de 24 de ore în achiote. Eu știu sigur ce comand data următoare – Pizza Smochine e Prosciutto, cu un sos din 3 tipuri de brânză, smochine și prosciutto cotto. Deja mi-e gura apă.

Îmi place Crusta pentru că își respectă promisiunea și oferă, într-adevăr, ceva diferit, nou, altfel. Și nu mă refer aici doar la blatul împăturit și umplut cu mozzarella fior di latte, ci și la ingredientele îndrăznețe, pe care nu te-ai aștepta să le găsești pe o pizza clasică – chilli con carne, sosul de guacamole, pieptul de pui condimentat după o rețetă proprie sau carnea de porc marinată timp de o zi întreagă într-un cocktail de mixuri și condimente. Îmi place Crusta pentru că e neînfricată, pentru că propune altceva, pentru că e destul de curajoasă să fie altfel. Și pentru că e delicioasă.