Csabi Crișan este bucătarul șef de la localul Vorbe. Este acolo încă de la începuturile localului și este în spatele tuturor produselor pe care le-ați gustat sau le veți gusta la ei. În perioada următoare ne vizitează pe blog cu o serie de recomandări și povești din bucătărie.

După cum probabil știți deja, am schimbat meniul în Vorbe. Dacă în articolul trecut v-am spus de ce l-am schimbat (și anume pentru că îmi place să lucrez cu produse de sezon), acum vă voi povesti ce m-a inspirat în crearea noilor feluri de mâncare pe care le puteți găsi în meniu.

Cred că știți cu toții ce se zice despre meseria de bucătar. Lucrezi sub presiune, ai ture lungi, trebuie să fii tot timpul pregătit. Vă zic eu că nu e ușor. Și nici acasă, bucătar fiind, n-ai o viață mai simplă. Pe lângă local, gătesc cu drag și pentru soția mea, care e însărcinată, deci așteptările sunt mari. Ba mai mult, măcar o dată pe săptămână, vin la noi prieteni și nu pot să nu le pregătesc și lor ceva bun. Chiar dacă acasă nu am condițiile din restaurant, mă străduiesc să mențin un standard de calitate. Îmi dau silința și vreau să impresionez, dar în același timp, trebuie să țin cont de prețul ingredientelor sau de faptul că acasă nu am un salon de servire a meselor.

În ultima perioadă, am fost mereu cu mintea la meniul nou din Vorbe. Și în timp ce găteam acasă, m-a lovit inspirația: aș vrea să fac un meniu în restaurant exact ca acasă! Să fie rafinat, dar să nu aștepți ziua de salariu ca să vii la noi. Să fie elegant, dar cu ingrediente accesibile. Așa că am început să testez acasă produse înainte să le propun în restaurant.

Unul dintre ele a fost pieptul de porc. În opinia mea, e probabil cea mai sub-apreciată carne. Oamenii o cumpără ca să o toace și să facă din ea chiftele sau sarmale. Eu am încercat-o în stilul sous-vide. Lângă pieptul de porc am pus un piure autentic de cartofi și niște varză kale (primită de la „dealerul” nostru de salată din piață).

Un alt ingredient drag mi-e sfecla. Toți am crescut cu sfecla murată, folosită ca salată lângă ceva. Ei bine, eu am transformat-o în fel principal, și am pus lângă ea niște brânză de capră, semințe, chimen și nuci. Tuningul final l-am dat cu o pancetta.

Desigur, din meniu nu puteau lipsi pastele. Și, pentru că noi nu suntem un local de paste, mi-am dorit ca felul acesta de mâncare să fie cu totul special. Am propus inițial niște penne la cuptor, apoi am oprit meniurile când erau gata de print ca să schimb pennele cu gnocchi. Am făcut ceva diferit, dar simplu: gnocchi la cuptor, cu legume de sezon. Și cu măsline. La noi nu cresc măslinele, dar… mie-mi plac ☺.

Așadar, la Vorbe veți găsi un meniu ca la mine acasă, bazat pe ingrediente simple, cu rezultate rafinate. Eu cred că așa ar trebui să fie un meniu de restaurant. Și chiar dacă-mi plac restaurantele „ca la mama acasă”, deși nu toate, de data asta am vrut să fac un meniu ”ca la Csabi acasă”.

În cazul meu, gătitul acasă a generat noul meniu din Vorbe, motiv pentru care vă recomand și vouă să gătiți cât mai mult. E special, o faceți din suflet, o faceți pentru cei dragi, și cine știe ce surprize vă așteaptă. Iar dacă bucătăria nu e neapărat pasiunea voastră, încercați să mâncați ceva special atunci când mergeți în oraș.

Și, așa cum vă spuneam în articolul trecut, să cumpărați ingrediente proaspete, de sezon, din piață, de la comercianți mici. Întotdeauna!