We’re Here To Help You

Contact us today to schedule an appointment

Call us today

815.555.5555

Request a Service

Cum e să fii student la… Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației (UBB)

Home $ Articole $ Cum e să fii student la… Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației (UBB)

by | Dec 7, 2021 | Articole, Student

Dacă apăsăm butonul de rewind în istorie, vom afla că Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației își are rădăcinile încă din 1919 – de fapt, atunci apare învățământul superior în domeniul psihologiei, odată cu înființarea Universității Daciei Superioare la Cluj. Astăzi, Facultatea de Psihologie de la Cluj este una dintre cele mai bune facultăți din țară, de pe băncile ei ieșind studenți devotați meseriei lor, studenți de care, dacă-mi permiteți, avem din ce în ce mai mare nevoie.

Pentru că, să fim sinceri: mersul la psiholog nu a fost niciodată mai relevant ca acum. Și, din păcate, încă trăim într-o țară în care să mergi la psiholog este privit ca o rușine, deși e o adevărată necesitate – acestea fiind zise și povestite, am decis să vorbesc cu câțiva studenți de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, pentru a vedea cum e să fii student aici. Cu bune, cu rele, fiecare facultate ale particularitățile ei, pe care vrem să le scoatem la iveală în această serie de articole – pentru ca tu, viitorule student, să fii cât mai convins de alegerea pe care o vei face.

Andreea este studentă la Psihologie în anul III și, deși un ochi îi plânge de bucurie că e gata facultatea, celălalt plânge de tristețe, pentru că are o licență care îi dă bătăi de cap. Dar chiar și acum își amintește de admitere: ea a dat admiterea în 2019 (adică aproape acum 3 ani, feeling old?), și a fost formată din media de la examenul de Bac și o altă serie de 30 de întrebări grilă. Tip de la ea: alege să dai Bacul la psihologie, că îți va fi mai ușor să treci peste admitere.

Dacă ai dat a III-a probă de la Bac la Psihologie, îți va fi foarte ușor să recapitulezi cunoștințele pentru admitere. Din cauza contextului pandemic, în ultimii doi ani admiterea s-a făcut în baza mediei de la Bacalaureat în proporție de 100%, motiv pentru care notele de admitere au crescut enorm: 9,68 la buget și 9,20 la taxă. (ultimele note de admitere din sesiunea de vară 2021). Încă nu știu cum va fi admiterea la vară, însă dacă rămâne varianta de Bac 100%, va trebui să luați note foarte mari acolo.

Acum, viitorule student, probabil te gândești la „cât va fi de greu?” și „oare o să am timp de cafea cu colegii?”, dar n-am să îți răspund neapărat la întrebările acestea, că nu contează atât de mult cum crezi – crede-mă. Și îți aduc la lumină un aspect care o să te bântuie (sau nu) în toată facultatea: cât de organizat e totul. Andreea a recunoscut că întrebarea asta o cam face să râdă, pentru că organizarea la Psihologie e destul de… relativă, să zicem.

Treaba cu organizarea variază extraordinar de mult în funcție de profesor/persoană/angajat. Studenta reprezentantă a anului meu a fost o bomboană de fată pe tot parcursul facultății – fără ea, sunt sigură că am fi disperat cu toții așteptând ca unii profesori să se organizeze. Totuși, în ciuda eforturilor ei, am trecut și prin schimbări foarte bruște de organizare venite de la profesori. Cu toate astea, am colaborat mereu foarte ok cu secretariatul – șoc, asta chiar există?! Da! Also, avem și foarte mulți profesori super organizați, la materiile cărora e foarte ușor să înveți pentru că bibliografia e super bine pregătită, iar cursurile sunt interesante și interactive.

Buuun! Vrei să vii la Cluj, că e oraș studențesc fain-frumos, dar ca să bei toate cafelele acelea to-go, parcă ai cam avea nevoie de venit extra, nu? Atunci, înțeleg de ce ai vrea să lucrezi. Alexandra studiază și ea Psihologie și ne spune că… poți avea job, dacă nu vrei performanță la facultate neapărat. Dacă vrei performanță, jobul trebuie să mai aștepte. Deci și cafeluțele acelea to-go.

Cu o structură organizată a activităților de zi cu zi, ai putea să și lucrezi. Anul I este oarecum setat pe descoperire, necesită implicare, pentru că atunci se pun bazele și nu vrei să te trezești mai târziu cu anumite goluri. Acest lucru nu înseamnă că viața socială trebuie exclusă din ecuație, dar trebuie să-ți cunoști limitele și să gestionezi orarul destul de plin cu rigurozitate. Spun asta pentru că nu este unul care să te favorizeze dacă ai un job. Dacă intenția ta este performanța la această facultate, un ajutor se poate numi și modul în care îți prioritizezi sarcinile.

Mie îmi place mult să vorbesc (și să citesc) despre downsides – că avem nevoie și de astfel de treziri la realitate. De aceea, am fost curioasă să aflu ce nu le place fetelor atât de mult la această facultate sau ce ar schimba, dacă ar putea. Diana îmi povestea de lipsa de comunicare – sau, mai degrabă, de comunicarea ineficientă.

Așa cum am spus, secretarele ajută cât pot sau seminariștii îți mai spun lucruri, dar uneori ai nevoie de puțină ghidare. Mulți se așteaptă ca noi să știm lucruri și uneori așa e, dar eu aș fi avut nevoie de puțiiiiin mai multă îndrumare și câteva instrucțiuni. În anul I, m-am simțit absolut confuză despre cum îmi voi programa examenele pe Academicinfo, despre ce trebuie să fac în general în sesiune și când aveam proiecte. Confuzia naște anxietate, așa că de multe ori mă agit pentru lucruri absolut minore pentru că nu știu ce să fac și trebuie să îmi dau seama repede.

De exemplu, anul ăsta ori s-au organizat meeting-uri secrete despre licență, ori le-am ratat eu pe toate. Mi-am cules informațiile de la colegi și prieteni și tot m-am dus la coordonator panicată toată că nu știu în ce sesiune să-mi susțin lucrarea și în ce constă tot procesul ăsta.

Și Andreea ar îmbunătăți capitolul „comunicare”.

Aș fi apreciat tare mult dacă în anul I am fi avut un curs în care să ni se explice cum se citește corect un articol, cum să facem research and stuff like that.

Oana a absolvit Facultatea de Psihologie și mi-a zis că faptul că lista de lecturi și materialele de pe care trebuie să înveți nu sunt în română poate fi un impediment. Așa că dacă îți dorești să vii la Psiho, pune-ți și limba engleză la punct:

Cred că aș oferi slide-uri mai complexe studenților și acces la bibliografia în limba română, pentru că la noi în mare parte e în engleză și e mai greu de memorat pentru unii studenți.

Sigur ai auzit pe cineva judecând pe altcineva că merge la psiholog – dacă nu ai auzit, nu pot decât să mă bucur pentru tine. Din păcate, încă trăim în țara în care să mergi la psiholog e rușinos. E ceva ce faci pe ascuns, fără să afle ai tăi sau prietenii apropiați. De ce ne e jenă să recunoaștem că… mergem la psiholog? Căci să fim serioși – avem cu toții nevoie de psiholog, mai ales în acest context. Dar curiozitatea mea de la fete a fost alta: cum e să fii student la Psihologie, când știi că oamenilor le e rușine să meargă la psiholog?

Diana a venit cu o idee tare interesantă, pe care ți-o las mai jos. Dar, înainte de asta, mi-a zis că e de părere că timpurile se schimbă – și că generațiile noi percep altfel vizita la psiholog și că îi înțeleg importanța. Ceea ce nu poate decât să ne bucure, firește. Dianei îi place să creadă că, în momentul în care va începe să profeseze, vom fi chiar și mai deschiși de atât cu privire la vizita la terapeut.

Cât despre generația mai în vârstă, care vine cu anumite idei și preconcepții? Domnul profesor Miclea ne-a spus la un curs de curând că este important să știi cum să îi abordezi și să înțelegi că trebuie să le vorbești cât să înțeleagă. Pe bunica ta nu o prea antrenezi în discuții despre importanța sănătății mintale și ce înseamnă să ai depresie. Dar dacă îi dai exemple din Biblie sau îi povestești despre cazuri reale, din lumea ei, s-ar putea să înțeleagă.

Andreei i se pare tare trist că încă există gândirea aceasta în secolul XXI și că psihologii încă sunt considerați „fugari după bani”, cum i s-a reproșat. I s-a mai spus că „voi și preoții ce mai sunteți atât de mulți” și nu a avut reacție. Doar i s-a făcut pielea de găină.

Alexandra, care studiază tot în an terminal la Psihologie, e de aceeași părere cu colegele sale: e trist ce se întâmplă, dar viitorul pare… ceva mai bun.

Procesul e riguros și intervalul de schimbare este nedeterminat, dar tocmai necesitatea schimbării te poate antrena să performezi ca psiholog în România. Acum avem multe platforme de eHealth, webinarii, workshop-uri, traininguri, cursuri video ce se ocupă de promovarea domeniului. Din acest motiv, mersul la psiholog a început să se normalizeze și schimbările sunt vizibile. Cred că se anunță un viitor promițător.

Alexandra mi-a zis și că, înainte de a veni la această facultate, i-ar fi plăcut să știe că… psihologia nu e doar despre dezvoltare – chiar dacă poate acesta e motivul pentru care vrei să devii student aici. Uite doza de realitate de la ea:

Mi-ar fi plăcut să știu că psihologia nu este doar despre dezvoltare și introspecție. Este un domeniu riguros, ce cuprinde multă analiză critică și cercetare. Psihologia experimentală este baza pe care se construiește acest domeniu științific. Se merge pe experimente și nu doar pe o cunoaștere empirică.

Și Andreea te încurajează același lucru – să fii mai cu picioarele pe pământ și, ghici ce, să fii mai atent la orele de matematică din liceu, chiar dacă ești la un profil uman (cum a fost și în cazul ei).

Mi-ar fi plăcut să mi se spună despre Psihologia Experimentală, Neuroștiințe și Genetica Umană. Personal, aceste trei materii din primul semestru (anul I) mi s-au părut foarte grele, pentru că nu mă așteptam vreodată să învăț la psihologie despre cum se formează fetusul în uterul mamei, sau să mă întorc la formule de matematică super complexe. Trebuia să-mi spună cineva să fiu mai atentă la mate și la biologie, aș fi apreciat enorm sfatul.

Alis, care este la masteratul de Consiliere și Intervenții Psihologice în Dezvoltarea Umană vine acum și îți dă un ghiont, ca să nu fii luat prin surprindere când vei ajunge să studiezi / să profesezi: oamenii te vor privi, cel puțin la început, cu scepticism. Cu muuult scepticism și neîncredere.

Încă există destui oameni care consideră că psihologii n-ar fi de folos, dar și acei oameni și-au format acele opinii din cauza unor experiențe proaste cu alți psihologi. Adevărul e că nu este vina populației pentru formarea acestui scepticism, ci vina sistemului de educație că a lăsat oameni ignoranți față de formarea lor academică să ajungă în locuri unde n-ar trebui să fie – adică într-un cabinet. Șarlatani există în toate domeniile.

În final, le-am rugat pe fete să îți lase câte un gând de încurajare, căci poate acum (după ce ai auzit și păreri bune, și păreri mai dure), ești mai neîncrezător în ce privește alegerea pe care vrei să o faci, și uite ce mi-au zis:

Cei care și-au urmat pasiunea nu au dat niciodată greș. Însă pasiunea nu înseamnă ușor, presupune întârzieri ale recompenselor. Asta poate să însemne compromisuri și reușite pe termen lung. Bucurați-vă de proces și înțelegeți că modul în care reacționăm la obstacole ne formează ca indivizi și că pentru ceea ce ne dorim să îmbunătățim se merită să luptăm. – Alexandra

Things will sort themselves out & you’ll survive, chiar și atunci când vi se pare că nu și când plângeți sub biroul pe care este suportul de curs la statistică. – Diana

Atât am de zis: recomand. Chiar și dacă e pentru pasiune, chiar și dacă e pentru o viitoare carieră, consider că în anii aceștia de facultate am învățat foarte multe despre mine, despre oamenii din jurul meu și încă învăț pe zi ce trece tot mai multe. Comportamentele, emoțiile, gândurile etc. fac mult mai mult sens după ce înveți despre ele – Oana

Nu vă îngroziți dacă ajungeți în restanță la vreo materie – de cele mai multe ori examenul de acolo e mai ușor și îl veți trece cu bine. Iar dacă nu, și vă rămâne pe anul următor, nu e capăt de lume! Luați totul pas cu pas și aveți încredere în forțele voastre proprii. Vă spune asta o studentă în anul III, care în primul semestru din anul întâi a avut restanță la trei materii. It gets better! – Andreea

Așa că, dragule viitor student, un lucru e cert: nu e roz. Dar nici nu e alb-negru. Și – partea amuzantă – nu va fi nicăieri doar roz. Trebuie să înveți să faci compromisuri, așa cum ți-au zis și fetele mai sus – și nu uita că… e din ce în ce mai bine. Sper că discuția mea cu studentele faine de azi te-a ajutat să îți faci o impresie și mai clară (și muuult mai realistă) despre ce înseamnă să fii student la psihologie în Cluj.

Despre ce altă facultate ai vrea să afli mai multe în articolele viitoare din această serie?

Trimite articolul:

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!