Ne plac interviurile, ne place să povestim minute în șir cu oameni care au ceva interesant de spus, care ne-au captat atenția, care fac lucruri. Deși îl “amenințăm” de mai bine de un an, a venit rândul lui Flaviu Odorhean, unul dintre producătorii Beer Hype Festival și un expert în domeniul berilor. Tocmai a împlinit 33 de ani și e din Bistrița. A venit la Cluj în urmă cu 14 ani, în 2004, și a lipsit din oraș doar două veri, timp în care a fost plecat cu Work & Travel în SUA. A ajuns să lucreze în domeniul ospitalității când era în anul 3 de facultate, a avut un schimb de experiențe în Cipru și a lucrat ca ospătar într-un hotel de 4 stele. Întors în țară, a început aventura sa în această zonă de activitate, iar traseul său e plin de nume interesante, de la Booha Bar, Casa TIFF, la Marty, Colin’s etc.
Când s-a deschis Booha Bar am început să lucrez pe bune, eu am fost primul angajat al localului. Aveam o istorie cu cei de la American Experience, eram într-o relație de prietenie cu ei, iar când a venit o propunere pe partea de bar, am acceptat-o. Nu știam eu ce avea să însemne Booha, dar m-am bucurat că am avut această experiență. Acolo mi-am descoperit această pasiune, am avut ocazia să lucrez cu barmani extraordinari, să învăț bazele practic. Au urmat aproape doi ani la Casa TIFF, și atunci mi-a fost captată atenția și partea de organizare de bar și zona de evenimente. În 2014 a urmat pasul cu Breasla Barmanilor, și așa mai departe…
De 5 ani de zile, s-a îndreptat spre partea de management și consultanță, căci fiind parte a echipei Booha și călătorind cu ei prin țară, cu College Party, dar având și o relație strânsă cu cei care au dezvoltat Electric Castle și petrecerile din Boiler. Inevitabil a ajuns să cunoască unele lucruri legate de aspecte organizatorice și, în timp, i-a fost stârnit interesul în această zonă. Colin`s Gastro Pub e primul său proiect în acest sens, iar aici și-a aprofundat și interesul pe care îl avea deja pentru bere. Flaviu face parte dintr-o generație din care au rezultat câțiva barmani excelenți, iar mulți dintre ei s-au specializat pe câte o nișă – cafea, mixologie etc. Cum de s-a gândit el tocmai la bere e întrebarea mai mult decât evidentă.
Am făcut în 2011 un curs de barman, cu Sergiu Biriș și, inevitabil, am făcut o incursiune în toate băuturile alcoolice și non-alcoolice din bar. După ce am terminat cursul, mi-am propus să le iau pe fiecare pe rând. Am trecut prin whiskey, vodcă, gin, vinul nu a fost niciodată în zona mea de interese, nici nu consum. Când am ajuns la capitolul bere, am început cu o literatură de bază, dar am realizat că suntem foarte departe de ceea ce înseamnă complexitatea berii. Nici nu prea puteai pune mâna pe această băutură în acea perioadă, Weiss Bier-ul abia apărea în România. Eu citeam în cărți despre stiluri de bere de care nici măcar nu auzisem și nici nu puteam să le gust, mai comandam de pe net, din Anglia, din Olanda, de pe unde puteam. Mi-am dat seama că e o lume extraordinar de complexă, chiar cea mai complexă, din punct de vedere gustativ, adică are cea mai mare paletă de arome pe care o poate dezvolta un produs, datorită ingredientelor. Dacă ai mai multe ingrediente, poți obține mai multe arome. La procesul meu de învățare au contribuit foarte mult câțiva oameni din Cluj, alături de care am băut niște beri și am putut discuta despre procesul de producție, ingrediente și așa mai departe. Plus că am avut ocazia de a produce, alături de Norbert Tătar, care acum a deschis Kutuma. Făceam bere cu el în garaj. Și nu pot uita de prietenii de la Asociația Vrăjitorilor din Oz, care abia acum s-a concretizat într-o asociație, înainte doar ne întâlneam, făceam și beam beri, iar mai apoi dezbăteam despre ele.
Sunt puține cursuri pe care pasionații de bere le pot urma. Cel mai renumit și bine cotat este în America, îi zice Cicerone, iar primul nivel se poate desfășura online. După absolvirea acelui modul, ești certificat să servești, acesta fiind și primul curs pe care Flaviu l-a urmat, exclusiv legat de bere. Aproape de noi sunt cele din Ungaria, dar sunt ținute în limba maghiară. Mai sunt cursuri în cadrul universitar, în Germania, dar sunt… cam scumpe, pentru că sunt mult mai complexe și focalizate pe producție, lucru care pe el nu îl interesează. Anul trecut, Flaviu a fost în Londra, la Beer Academy, Institute of Breewing and Distilling, și a caracterizat cursul ca fiind unul doar de acreditare, e ”precum la școala de șoferi, certifică faptul că poți conduce, dar nu și că ai fi un șofer extraordinar de bun.”
În decembrie 2016 am fost în Anglia, am stat timp de 10-15 zile, iar examenul l-am dat în iulie 2017. A fost un pic de studiu, dar nu mă pot plânge, pentru că studiul în sine presupunea să beau bere. Examenul în sine e foarte frumos, am gustat 21 de beri, trebuia să le descriu și să le identific stilul. Asta în condițiile în care sunt înregistrate un număr total de 140 de stiluri la nivel mondial și trebuie să știi aroma, textura, tipul de drojdie, felul fermentației, o mulțime de aspecte. Juriul punea și întrebări – Cât crezi că este IBU-ul (International bitterness unit), ce alcoolemie crezi că are, ce mâncare ai recomanda lângă această băutură? Am avut și o sesiune de 6 pahare de bere, unde trebuie să identific defecte de producție.
Spune că nu e dedicat sectorului craft și e un promotor al obiectivității, în general. Nu poate spune că o bere craft e mai bună decât una industrială și afirmă că a băut beri craft foarte proaste, dar și beri industriale foarte bune. De regulă, promovează berile bune, ce merită recomandate și încurajează producătorii locali pentru că își dorește să susțină economia locală, e conștient că a crescut odată cu dezvoltarea berăriilor și micro-berăriilor de la noi, și că într-un context diferit, nu ar fi ajuns la nivelul la care e acum. Nu funcționează după politica – ”Dacă e scump, e automat bun” și invers. Și dacă tot am ajuns la aspectul legat de preț, nu puteam trece mai departe fără să dezbatem veșnica curiozitate – de ce costă atât de mult berea artizanală?
În prețul unui produs se regăsesc ingredientele, mai apoi procesul de producție, strategia de branding și marketing, transportul, sunt multe lucruri care se adună. Fiind un producător foarte mic, e evident că nu are la îndemână acești compuși ai prețului, pentru a jongla cu niște volume. Volumele sunt foarte mici, și în ceea ce privește producția lor, dar și achiziția ingredientelor. Una e când cumperi 1-2 kg de hamei, și alte e când comanzi paleți și tone întregi de hamei, categoric vei avea alt preț. România produce doar hamei de bază, nu produce hamei de aromă, iar marile cantități sunt deja date către producătorii mai importanți. Și la fel și în cazul malțului – România produce malț de bază, nu de specialitate, iar când comanzi ingrediente, automat vin din import, fie din Olanda, Belgia, Germania, fie Australia , Noua Zeelandă sau America, dacă vorbim de hamei. Se folosește doar în industria berii și foarte puțin în cea a parfumurilor și farmaceutică, iar cum berea artizanală e destul de recentă pe piața din România, nu era necesară neapărat existența hameiului până acum. Nu necesită o atenție deosebită, este o buruiană, o plantă invazivă, ar fi un business bun pentru că nu sunt costuri mari de întreținere.
Recunoaște că gândul de a pleca din țară este unul foarte tentant uneori, pentru că sunt locuri în care domeniul berii e foarte dezvoltat, e normal să vrei să fii acolo, lângă oameni care fac asta la un alt nivel. În același timp, știe că dacă plecăm toți, rămâne o groapă aici. Încă mai dorește să facă niște lucruri aici, pentru că vede că există potențial să se miște ceva la un moment dat, motiv pentru care a și pus bazele Beer Hype Festival.
Am în minte un astfel de eveniment încă din 2016, doar că a lipsit cadrul, timpul, oamenii alături de care să implementez așa ceva. Era și prea devreme pentru piață, poate chiar și pentru mine. Dar experiența oferită de implicarea în festivaluri precum Electric Castle, Untold, Neversea și Jazz in the Park clar mi-a ușurat substanțial acum din munca de organizare. Am început în septembrie împreună cu doi colegi din Asociația Breasla Barmanilor, Silviu Popa și Adrian Miron. Ei au venit spre mine cu inițiativa și nu i-am putut refuza. Am început să căutăm locația, curtea interioară a Muzeului de Artă mi s-a părut o idee foarte bună, iar apoi a urmat să facem niște calcule pentru a vedea cât ne putem întinde. Un festival e un festival, toată lumea știe ce implică un eveniment de genul, care este orientat spre produs, nu către muzică. Gândirea unui program a fost provocarea principală, dar eu tot timpul vreau să îmi aduc aportul educativ pentru public, motiv pentru care vom face și seminarii despre teme diverse: cum se degustă o bere, ce înseamnă home-brewing, despre ingrediente, despre procese. Acestea sunt dedicate tuturor, nu neapărat specialiștilor. În plus, vom avea și un concurs de etichete de bere, dat fiind faptul că sunt foarte creative ca design, la care se va putea vota online.
Pe lânga asta, va exista un număr de expozanți care își vor prezenta produsul, creația proprie (Hophead Brewing, Kutuma, Klausenburger, Ground Zero, Terapia, Zăganu, fiind doar câțiva din listă), iar publicul va avea șansa de a interacționa direct cu producătorul. Practic, acesta este și scopul acestui festival, să dea șansa consumatorului de a oferi feedback natural, real 100% autentic. Vor fi prezenți și în jur de 5 vendori de mâncare, care vor veni cu meniuri diferite, pentru diversitate. Perioada festivalului coincide cu Zilele Clujului, dar și cu Noaptea Muzeelor, probabil ne vom întâlni cu mulți dintre voi acolo. Beer Hype își închide porțile la miezul nopții, dar distracția continuă în fiecare seară cu câte un after-party în Flying Circus. Practic, se va trece de la atmosfera de jazz, funk din timpul zilei, la drum and bass și altele. Intrarea va fi liberă în toate locațiile festivalului.
Înainte de evenimentul în sine, noi vom avea unele mai mici, de activare, prin care îi promovăm pe cei care susțin scena aceasta în Cluj și vând bere artizanală românească. Noi ne luăm responsabilitatea, prin Beer Hype, de a lua legătura cu producătorii și de a aduce în local o marcă nouă, ceva special care va putea fi găsit acolo timp de un weekend. Nu avem un șablon pe care îl aplicăm în toate locațiile, ci ne mulăm în funcție de unde suntem. Ceva am făcut în Jaxx săptămâna trecută, altceva e la Sisters sau Flying Circus.
Ne vedem la Beer Hype Festival începând cu 18 mai?