Știți cum ați putea sărbători azi venirea primăverii? Mai ales că avem la dispoziție un cadru alb, înghețat? Prin savurarea unui pahar de vin, în căldura casei voastre, alături de cea mai dragă persoană din lume. Dar înainte de asta, noi ne-am gândit că poate ați vrea să aflați mai multe despre subiect, adică despre vin, așa că ne-am întâlnit cu Gabriel Uram, co-fondator ReWine, ce colindă lumea pentru a descoperi cele mai bune vinuri din cele peste 3.5 milione de etichete ce se produc anual. Bineînțeles că am profitat de ocazie și am aflat mai multe și despre business și cum decurg lucrurile în acest domeniu. Mai jos v-am povestit pe îndelete tot ce ne-a împărtășit Gabriel.

În martie ReWine împlinește 2 ani de existență. Au început în 2016 cu simplul gând că… le place vinul. Toți din echipă vin din domenii diferite, cum ar fi IT sau comerț, niciunul nu mai lucrase înainte cu vinuri și au fost pur și simplu uniți de o pasiune comună, precum și de lipsurile pe care le-au găsit pe piață. Au pornit cu ”o mână” de vinuri, în jur de 50-60 de sortimente, alese după gusturile și părerile lor, care s-au mulat cumva pe preferințele publicului. Și-au dat seama că au nevoie de mai multe etichete, iar acum au peste 400 de nume în portofoliu, și și-au propus să ajungă la 1000 până la sfârșitul anului viitor. Anul acesta țintesc spre 600 sau mai multe, dar nu și-au pus un target foarte mare tocmai pentru a se bucura că l-au depășit.

Avem o hartă cu toate regiunile viticole în birou și am pus pin-point în fiecare loc din care avem un vin specific. Am observat astfel că avem și lipsuri, așa că ne-am propus ca încet-încet să aducem ceva din fiecare zonă importantă a globului – vinul, strugurele sau blendul tradițional de acolo. Practic, ne dorim să avem toate vinurile lumii. De multe ori acestea vin de la crame mici, iar nouă ne plac mult afacerile de familie pentru că au povești frumoase, dar nu ne axăm numai pe asta. Noi ne axăm strict pe vin. Pe cel mai bun vin. Chiar dacă ”vinurile cele mai bune sunt cele mai scumpe” e considerată a fi o regulă generală, credem că am găsit un echilibru pentru a oferi ceva accesibil ca preț și, în același timp, de calitate. În plus, ne-am dat seama de-a lungul timpului că între un vin de 100 de euro și unul de 1000 de euro, nu e o diferență de 10 ori mai mare decât privind un singur aspect: cel al prețului. La început am vrut să ne încadrăm într-un preț mediu de 30-35 lei, să avem vinuri vandabile. Și am greșit. Pentru că la un moment dat am cumpărat pentru noi niște vinuri, am realizat că era cam mult, așa că am pus și în magazin. Erau niște vinuri de top, care depășeau numeric 100-200 de lei. Și ne-am dat seama că acelea se căutau. Și are și logică, pentru că dacă vrei un vin de 30 de lei, mergi la magazin și îl cumperi acum. Dacă vrei ceva mai complex, cauți mai atent, nu te mulțumești cu orice. Am păstrat și opțiunile mai accesibile, dar acum suntem în căutarea vinurilor de top.

Momentan funcționează în regim de bar în Oradea, distribuție și shop online. Inițial, au pornit de la ideea de bar, dar și-au dat seama că nu aveau acces la suficiente etichete pentru a le putea rula. Așa că au decis să importe, iar din momentul acela au luat în calcul și apariția shop-ului online. Când publicul a răspuns acestui demers cu un feedback pozitiv, și-au dat seama că sunt pe drumul cel bun. În ceea ce privește distribuția, acest segment a apărut la cerere, ei nici nu se gândiseră la așa ceva.

Acum lucrez la o platformă prin care se va face distribuția online. Pur și simplu completezi cu ceea ce îți dorești, iar a doua zi le ai în fața ușii. Practic, este un proces mai puțin agasant decât un agent care vine și aprovizionează stocurile în depozit. Pur și simplu comanzi ce vrei tu și dacă te-ai plictisit de un vin, iei altul, pentru că avem din ce în ce mai multe etichete, și toate sunt disponibile și pentru distribuție. Avem câteva recomandate pentru HoReCa, dar dacă nu le dorește pe alea, clientul are libertatea de a-și alege altele.

Cu gândul de a găsi cele mai bune vinuri călătoresc în lumea întreagă. Chiar recent s-au întors dintr-o vizită în… Africa de Sud. Cum a fost acolo, cum lucrează vinificatorii și care sunt diferențele față de ce au văzut la noi sau în Europa, în general? Am primit răspunsul la toate aceste întrebări.

Călătorim foarte mult și încă de la început mergeam pe la cramele din țară, mai apoi prin Ungaria, până am ajuns prin Australia și California. Înainte o făceam de plăcere, dar de când suntem în business-ul acesta mergem prin Europa în mod regulat, iar ultima călătorie a fost în Africa de Sud, unde am vizitat 16 crame, 2 crame pe zi, 8 zile. Am găsit niște vinuri foarte bune, la malul Oceanului Atlantic și Indian, e fantastic ce am văzut acolo. Lucrează cumva într-un mod mai primitiv, axați pe lucru manual și sunt mai puțini industrializați. Nu din lipsă de posibilități, ci pentru că doresc să copieze modelul francez, să evidențieze tipicitatea solului adica terroireul mai mult decât al strugurelui. E o zonă foarte caldă și uscată, e foarte greu de făcut agricultură acolo pentru că nu au destulă apă, dar spre deosebire de restul lumii, ei au voie să irige, le permite Legislația Vinului, dar nu și statul din cauza secetei. Vinurile de acolo sunt foarte tari ca și concentrație alcoolică!

 

Urmează să vină vinurile pe care le-au gustat și comandat de acolo. Sunt câteva la preț mai mic, dar și unele de top, extraordinare, care nu au un cost exorbitant, dar care, după cum zic și sud-africanii – ”îți vorbesc din sol”. Mai exact, nu e nevoie să fii degustător de vin, pentru că după ce bei vreo 3-4 tipuri diferite, găsești asemănări între ele și le poți depista cu ușurință. Singurul gând care ne rodea pe noi ținea de transport – cum se realizează, cât de greu ajung comenzile, dar am aflat că procesul e unul standard și se discută prea puțin despre acest aspect în momentul în care decid că doresc să le fie livrate anumite vinuri. Preocupările țin mai mult de vinul în sine, agricultura, povestea cramei, pentru că ei pregătesc paletul cu vinuri, un tir merge și îl ridică, îl bagă în container și gata. E groaznic cu transportul, un coșmar, zice Gabriel, și nu pentru că s-ar putea întâmpla ceva, ci pentru că e foarte multă birocracție în discuție și multe reguli de respectat. Când intră un palet în depozit nu are voie să se atingă 48 de ore de el, în caz că ar veni inspecția de la Vamă. E ca și cum i-ai da unui copil o jucărie și i-ai spune că nu are voie să se joace cu ea. Dar asta e procedura, trebuie și e respectată.

Nu puteam să nu aflăm care sunt vinurile preferate ale lui Gabriel, căci e inevitabil să nu ai niște favorite, mai ales când cunoști și guști atât de multe. Răspunsul nu a fost deloc suprinzător – îi plac toate vinurile bune.

Fiecare pasionat de vinuri are un pattern, pe care eu l-am observat în majoritatea cazurilor. La început îți plac cele un pic mai dulci, apoi seci, care nu sunt astringente, urmează vinurile foarte… pline, negre, după care îți plac cele din Lumea Nouă, pentru că te bucuri că poți depista anumite arome și oamenilor le place lucrul acesta. Iar după un timp începi să fii deranjat de excesul de arome și migrezi spre Lumea Veche. După ce se termină ciclul acesta, îți place oricare vin bun, practic îți educi gusturile. Sunt mulți care zic că ei nu beau vin, dar cred că acest lucru ține mult de prima experiență. Pentru că dacă aceasta lasă de dorit, mult timp îți va rămâne în cap ideea că ai încercat și nu îți place vinul.

Un alt subiect pe care l-am abordat în timpul discuției a fost legat de combinația dintre vinuri și mâncare. Există câteva criterii foarte simple, standard – carne roșie + vin roșu, carne albă, pește + vin alb, dar Gabriel spune că acest lucru nu e obligatoriu, pentru că ”gustul și nasul nostru nu văd culori”. Matching-ul trebuie făcut între nivelul de aciditate, de duritate, trebuie ținut cont și de care e cea mai intensă aromă din farfurie. De exemplu, dacă ai somon, nu e musai să-l servești cu vin alb. În schimb, dacă ai pus un sos de lămâie sau de oțet peste el, e recomandat să faci asta. Și ei au organizat câteva evenimente în colaborare cu diverse restaurante, atât în Cluj, cât și în Oradea, în cadrul cărora legătura dintre mâncare și vin a fost una esențială.

Ei ne spun ce urmează să gătească, noi cerem detalii legate de felul exact în care sunt făcute preparatele, pentru a aprofunda, facem o primă încercare, să vedem cum se combină cele alese de noi cu ce au pregătit ei și schimbăm vinul dacă nu e ok. Dar dacă bucătarul ne explică întocmai care sunt ingredientele și ce tehnici de gătit folosește, de obicei nu sunt probleme de genul și oamenii sunt mulțumiți. Și ne dăm seama de asta pentru că mai cer, nu se termină masa și am plecat toți acasă.

 

În ceea ce privește planurile de viitor, pe lângă creșterea numărului de etichete, și-au propus să fie mult mai prezenți fizic, nu doar online. Așa că vor porni printr-un tur prin țară în cadrul Street Food Festival, prin 11 orașe, într-o camionetă drăguță, plină cu vin, bineînțeles. Au o idee despre vinurile pe care vor să le pună în meniu, dar în martie merg la Expoziția de Vinuri de la Dusseldorf, care e cea mai mare din lume, și așteaptă să vadă cu ce se întorc și de acolo. S-au gândit și la colaborări cu diverși vendori de mâncare, dar nu vrem să divulgăm toate surprizele. Bine, haideți că una v-o spunem: dacă demonstrați că sunteți clienții lor pe site, veți beneficia de un preț special. Bun, acum că v-am confesat și asta, să ne întoarcem puțin la Expoziția de la Dusseldorf, că nouă ne-a captat un pic atenția.

Sunt vreo 9 hale uriașe, cu câțiva mii de expozanți, fiecare are cel puțin 10 vinuri, sunt și care au și 30 de feluri. Și noi mergem să gustăm. Durează 3 zile, destul de puțin, noi mergem 6 oameni, ne împărțim în echipe de câte doi și fiecare cu zona lui, cu ce îi place. Mie îmi place să mă duc pe Lume Veche – Spania, Franța, până nu o acopăr toată, nu mă las de ea, dar mă duc și pe Argentina, pentru că vreau să găsesc un Malbec fantastic la un preț bun. În Spania sunt produse niște vinuri extraordinare, peste orice fel de așteptare, și din câte am înțeles primesc foarte mulți bani de la stat, o dată că fac agricultură și o dată că fac export, și astfel pot oferi prețuri mai mici la o calitate foarte bună. Și n-ai cum să te bați cu ei, francezii au fost atât de revoltați acum vreo 2 ani că strică piața că le-au răsturnat tirurile la vamă și au aruncat tot vinul pe pământ. Asta facem la Dusseldorf deci, ne ducem cu liste de acasă, cam știm ce vrem, de ce avem nevoie, și degustăm cam 150-250 de vinuri pe zi.

Sunt multe evenimente de genul la care participă, alte două exemple ar fi: Vinitaly în Italia și Vinexpo în Bordeaux. Dacă ați început deja să vă întrebați unde sunt germanii pe harta vinurilor, băuturile lor nu sunt întocmai pe gusturile pieții române, fiind ușor acre. Și din seria spoiler alert: e foarte posibil ca în 2018 China să aibă cea mai mare suprafață de vie plantată. Din lume. Au spațiu, au toate felurile de climat, au oameni, și pe lângă faptul că urmează să fie cei mai mari producători, sunt și cei mai mari importatori. Apropo, știați că ei au ca regulă ca etichetele să nu conțină culoarea verde? Funny chinese people. În altă ordine de idei, noi nu putem decât să ne bucurăm: e o altă zonă cu vinuri bune.

Pe final, i-am cerut lui Gabriel o recomandare de vin potrivit pentru o zi de weekend, o seară chill cu prietenii sau o cină cu cineva drag.

Dacă e vorba de petrecere, recomand neapărat Cava, șampania spaniolilor. Și zic șampanie, și nu spumant, pentru că e făcută exact după aceași metodă prin care se face șampania. Și prosecco e bun, dar în Cava simți mai multă autoliză, drojdiile care s-au descompus. De asemenea, aș propune un vin alb, simpluț, să nu fie un soi aromat, pentru că se tot cumulează și la un moment dat te saturi și nu mai vrei să-l bei. Un Sauvignon Blanc, de exemplu. Iar dacă e vorba de cină, musai un vin roșu franțuzesc. Pinot Noir e preferatul meu. Merlotul, ar mai fi o idee. De fapt, nici nu pot alege, toate-mi plac.

Ei bine, v-am convins să încercați un vin diferit astăzi? Puteți comanda direct din shop-ul ReWine.